Fiecare
popor care se respectă, îşi cunoaşte istoria şi vrednicia înaintaşilor şi are
grijă să-şi aducă aminte cu respect, cu demnitate, cu mândrie şi să-i cinstească
aşa cum se cuvine. Încărcat de urme ale istoriei aici fiecare pas aminteşte de
viaţa, truda şi lupta recăşenilor, de la străbunii geto-daci şi până aproape de
zilele noastre. Fotografii, documente, obiecte arată cum au trait înaintaşii
noştri, bucuriile şi durerile lor, ceasurile lor de biruinţă şi ceasurile lor
de restrişte, de asemenea felul cum s-au gospodărit ei. Convinşi fiind că numai
adevărul durează m-am străduit să înfăţişez adevărul.
Oglindă
a muncii mele, muzeul de istorie, este un loc al educaţiei şi
culturii noastre, locul destinat istoriei aşezării, un loc care oglindeşte
viaţa înaintaşilor noştri care chiar dacă nu au făcut totul, au făct foarte
mult. Restul este de datoria noastră să-l facem. Ca instituţie – muzeul este şi
trebuie să rămână un punct de reper al comunităţii. Aici oamenii se pot întâlni
pentru a percepe trecutul lor dar şi prezentul. Dacă existenţa noastră n-ar
dura decît o clipă, ea este totuşi o datorie. În faţa noastră sunt întotdeauna
posibilităţi nelimitate. Nu putem însă realiza nimic dacă nu cunoaştem cele ce
s-au făcut de înaintaşii noştri.
Colecţiile muzeului de istorie conservă ceva din ceea ce
a fost locul natal al multora dintre noi. Cum iubirea de vatră nu se cumpără ci
se trăieşte, vă îndemn să vă apropiaţi şi sigur veţi înţelege şi veţi continua.
Bibliotecar
Biblioteca Recaş,
Andruseac
Veronica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu