Pe data de 14 noiembrie 2012, la sala Capitol a Filarmonicii
Timișoara, colega noastră, bibliotecara Veronica Andruseac, a luat Premiul I
pentru activitatea culturală din Recaș pe care o desfășoară și o întreține cu o
frumusețe sufletească și cu o dăruire demnă de oamenii care clădesc istoria
unui loc, indiferent care ar fi acesta.
Îi mulțumesc și o asigur de toată susținerea și admirația mea!
Am rugat-o să lase
deoparte modestia care o caracterizează și să ne împărtășescă "rețeta
succesului".
Nicoleta Vasi - BJTimiș, bibliotecar metodist
Înainte de a fi
Eminescu, Brâncuşi, Nicolae Grigorescu, Ştefan cel Mare, toţi şi fiecare au
fost oameni ca noi. Ei au trăit şi au simţit. Prin ceea ce au făcut, au fost şi
au devenit. Dumnezeu aşteaptă de la fiecare fiinţă actul său creator drept
răspuns la Marele Său Act Creator. Omul creează instituţia. Acest adagio ni se
potriveşte şi nouă bibliotecarilor. Fiecare domeniu de activitate îşi are
personalităţile sale şi ori de câte ori este luată în discuţie o anumită profesiune
se evocă întotdeauna numele acelor
oameni care au contribuit la dezvoltarea sa. Şi noi bibliotecarii facem parte
dintre aceşti oameni. În viaţa mea au existat lungi momente de durere când am
simţit că trăiesc fără speranţă, părăsită. Am luptat şi mi-am ascultat
gândurile. Noi suntem oameni, trestii gânditoare şi acest epitet metaforic am
simţit că încă mă mai onorează. În locul în care suntem totul începe cu noi, cu
modul nostru de a gândi,de a simţi, de a voi, într-un cuvânt cu modul nostru de
a exista. Suntem sufletişti incurabili pe tărâmul culturii, buni români şi
sigur nu ne vom pierde în negura uitării. La orice lucru frumos pe care am
vrut să-l fac am ajuns prin mine, prin eforturile mele, prin stăruinţă,
perseverenţă şi voinţă. Nu există reţete în munca noastră. Există chemare chiar
şi talent. N-am intrat în competiţie cu nimeni, n-am aspirat să înfăptuiesc
lucruri măreţe, n-am aşteptat răsplata unor fapte bune, am făcut totul cu drag
şi din iubire pentru oameni. Şi am văzut şi eu în acestă iubire, aripa pe care
Dumnezeu mi-a dat-o pentru a mă ridica la el.
Veronica
Andruseac – Biblioteca Recaş
Draga mea Veronica, vreau sa-ti multumesc din toata inima mea pentru acest minunat dar. Iti multumesc ca existi si ii multumesc lui Dumnezeu ca te cunosc si ca esti prietena mea. Stiu ca acest dar este in aceasta seara pentru mine dar simt ca trebuie sa il transmit mai departe pentru ca toata lumea care va citi aceste randuri sa simta iubirea si daruirea din sufletul tau, pentru ca toata lumea sa simta si sa cunoasca macar putin sufletul tau frumos.
RăspundețiȘtergere